Zbor iar de-acasă sau Cum începe semestrul 2

Cu regrete. Cum începe mereu de fix 4 ani jumate, de când stau în Bucureşti pe perioada şcolii. Sunt acasă de la sfârşitul lui noiembrie. Sunt aproape 3 luni de când n-am mai dat pe la băbuţa mea (gazda). Mi-e dor de ea, mai ales după ce de sărbători am făcut o gafă enormă. Crezând că o sună sormea să-i ureze cele multe, aflu la câteva zile după Revelion că minunea nu se întâmplase. M-am simţit atât de prost. Am sunat-o şi mi-am cerut scuze că n-am putut să vorbim de sărbători, evident am minţit că am fost plecată. Noroc că nu fusese acasă de Crăciun...
Luni plec. Urăsc din suflet să-mi pregătesc bagajul duminica. Cel mai urât sentiment. Nu plec la mama naibii, dar mi-e greu să mă reacomodez. Mereu mi-a fost. Deşi ştiu că a doua zi n-o să mai am nimic, mi-e lehamite aşa de luni. Se întâmpla la bac să stau în Bucureşti de duminica, pentru că a doua zi aveam româna-oral. Rău m-am simţit atunci, cu adevărat rău, aveam ceva care mă apăsa în capul pieptului, nu mă lăsa nici să înghit. Niciodată n-am stat şi în weekend acolo. Se explică.
Noroc că luni plec de dimineaţă, mami o să fie adormită, n-o să aibă putere să plângă, aşa cum face de obicei la început de semestru. Băi mamă, nu plec pentru trei luni de zile, cum fac unii colegi ai mei, eu vin vineri acasă, ce naibii. Degeaba. Tot plânge. Şi parcă mă face şi pe mine. Mai e o chestie. Am un orar pe cât de lejer, pe atât de mult-aducător de plictiseală. Cel puţin la început, când nu se apucă nici mama naibii de învăţat. Prevăd destule după-amiezi (după-amieze :-?) cu somn adânc, ca de noapte.
Citeam aici ceva despre astea. La mine, musculiţele astea apar mai des în perioade de stres şi atunci când sunt supărată, dezamăgită, abătută. Chit că nu e soare afară, să am la ce să mă uit. Pur şi simplu când mă uit în monitor parcă se plimbă pe acolo, cine le-o fi dat voie să se joace când au ele chef??
Băi, pentru că am deviat, revin şi închei cu o urare. Nu din aia de Valentines pentru mâine. Vă urez ca niciodată, dar niciodată să nu fiţi nevoiţi să faceţi ceva ce nu vă place. Respectiv să mergeţi undeva unde nu vă simţiţi bine. Dar pentru că tot o să faceţi astea mai devreme sau mai târziu, vă doresc resemnare plăcută. Ca mie pentru luni.
PS: Am eu şi un lucru care mă face fericită totuşi că vin în Bucureşti, dar despre asta mai târziu