Mi-am amintit zilele astea de librăria noastră. Ţii minte ziua aia? Am venit cu troleul 85, în care am numărat timp de 9 staţii câte persoane coboară şi urcă. La sfârşit erau doar 11 cu mine. Le-am numărat cu degete tremurânde la spate, cu ochii în ceaţă şi cu o inimă prea agitată pentru ziua aia de primăvară. Biletul meu de călătorie era primul pas făcut lângă tine, prima rază de soare care m-a mângâiat atunci a fost o frezie galbenă, puţin veştejită la vârful frunzei, cred că de nerăbdare. Şi semaforul...! Semaforul de la Eminescu, un semafor care a fost roşu atunci cât o zi întreagă. Atât aveam în faţă până la tine, câteva dungi albe desenate pe asfalt cu neîndemânare de o mână nepricepută încă. Dar şi dungile parcă tremurau. Cred că şi tu. Prima cercetare a privirii tale a fost o călătorie lungă, inimaginabil de curioasă şi nesătulă încă de întâia oară. Primul cuvânt adresat ţie, numele tău, a fost altarul pe care jertfeam copilăria de până la cei 17 ani ai mei. Prima atingere a mâinii tale (în staţia de la tineretului :) a fost cel mai adânc fior pe care un corp omenesc îl poate simţi, imagina sau visa. Primul sărut pe care ţi l-am dăruit sfios, cu ochii închişi (singura dată :)) a fost promisiunea că îţi voi fi alături de atunci înainte. Prima îmbrăţişare în care am auzit şi bătăi de inimă a fost dovada ta că vei lua parte la spectacolul a doi ani, 4 luni, 24 zile (to be continued...)
mă bucur că iubesc şi că viaţa nu m-a privat de cea mai mare minune a ei (:
vineri, iulie 31, 2009
sâmbătă, iulie 18, 2009
Emoţie şi valuri şi muzică şi soare şi plajă
Dacă vrei să citeşti asta, PLAY întâi pe melodie :)
Imnul Liberty Parade 2009
Asculta mai multe audio Blog
Pentru că se poartă vara şi toată lumea e plecată (mai mult sau mai puţin, de-adevăratelea sau doar cu mintea) la mare, şi pentru că m-am îndrăgostit de imnul Liberty Parade, o să zic şi de ce. Ce-mi inspiră mie melodia asta de nu mă mai satur să o ascult cu ochii închişi şi cu urechile ciulite, doar-doar oi auzi şi eu valuri izbindu-mă peste picioare stând aşa cu ochii închişi.
Îmi imaginez un asfinţit portocaliu în partea stângă şi în partea dreaptă a plajei, roşu intens la mijloc, un soare care nu se grăbeşte să se scufunde în mare pe partea cealaltă a ei şi sunete de pescăruşi departe departe, cât să-mi amintească de mare şi când sînt cu ochii închişi. Un nisip zgrunţuros sub tălpi aici, moale mai încolo, fin de tot să-mi mângâie degetele mici când desenez fără talent în el uitându-mă la soarele care refuză să se scurgă încă, agonizând alături de câteva vapoare luminate puternic şi mai departe de capătul mării. Nici nu ştiu dacă sînt vapoare, dar aşa mă gândesc, că prea se văd frumos. Uite lângă mine o porţiune de nisip ud, aici a ajuns marea şi a intrat fără să ceară voie, a căşunat pe partea mea de plajă şi a vrut să mă mângâie umed pe aceleaşi degete mici care mai devreme desenau în nisip. Mă înţeapă scoici pisate de alte tălpi nerăbdătoare să simtă vibraţia mării care se agită de fiecare dată când o întâlnesc aşa dezbrăcată, încercând să mă ispitească să o iau în braţe necondiţionat. E multă lume mai încolo, aud melodia asta atât de în mine şi atât de mult aş vrea să dansez. Dacă închid ochii şi doar ascult, îmi vine să râd şi să ţip, ştiind că respir fiecare bucată de fericire care există pe porţiunea mea de nisip umed, în scoicile fărâmate de sub picioarele mele şi pe vapoarele care străpung continuitatea mării atât de hotărât şi sălbatic. Vreau să râd din suflet, să mă cutremur râzând, pentru că am un nod în gât şi un gol în stomac care îmi dă atâta adrenalină că nu am unde s-o descarc pe toată. Vreau să râd şi să plâng mult de tot, mult mult, e atât de tristă încât mă face să râd plângând şi să visez şi să vreau să mă cufund cu totul în mare, să simt că-mi aparţine toată. De unde o senzaţie atât de complicată, o să invit pescăruşii la dans, să râdem tare şi să închidem ochii să auzim muzica direct în noi. Îmi trebuie un timp fără sfârşit să mă bucur enorm de un simplu moment care vibrează pe o singură melodie, lângă un singur soare, peste toată lumea. Unde-mi sînt pescăruşii? Le zic să vină toţi la petrecerea sufletului meu, care n-a mai râs de mult euforic şi cu emoţie.
Tu ce simţi când auzi melodia asta?
Imnul Liberty Parade 2009
Asculta mai multe audio Blog
Pentru că se poartă vara şi toată lumea e plecată (mai mult sau mai puţin, de-adevăratelea sau doar cu mintea) la mare, şi pentru că m-am îndrăgostit de imnul Liberty Parade, o să zic şi de ce. Ce-mi inspiră mie melodia asta de nu mă mai satur să o ascult cu ochii închişi şi cu urechile ciulite, doar-doar oi auzi şi eu valuri izbindu-mă peste picioare stând aşa cu ochii închişi.
Îmi imaginez un asfinţit portocaliu în partea stângă şi în partea dreaptă a plajei, roşu intens la mijloc, un soare care nu se grăbeşte să se scufunde în mare pe partea cealaltă a ei şi sunete de pescăruşi departe departe, cât să-mi amintească de mare şi când sînt cu ochii închişi. Un nisip zgrunţuros sub tălpi aici, moale mai încolo, fin de tot să-mi mângâie degetele mici când desenez fără talent în el uitându-mă la soarele care refuză să se scurgă încă, agonizând alături de câteva vapoare luminate puternic şi mai departe de capătul mării. Nici nu ştiu dacă sînt vapoare, dar aşa mă gândesc, că prea se văd frumos. Uite lângă mine o porţiune de nisip ud, aici a ajuns marea şi a intrat fără să ceară voie, a căşunat pe partea mea de plajă şi a vrut să mă mângâie umed pe aceleaşi degete mici care mai devreme desenau în nisip. Mă înţeapă scoici pisate de alte tălpi nerăbdătoare să simtă vibraţia mării care se agită de fiecare dată când o întâlnesc aşa dezbrăcată, încercând să mă ispitească să o iau în braţe necondiţionat. E multă lume mai încolo, aud melodia asta atât de în mine şi atât de mult aş vrea să dansez. Dacă închid ochii şi doar ascult, îmi vine să râd şi să ţip, ştiind că respir fiecare bucată de fericire care există pe porţiunea mea de nisip umed, în scoicile fărâmate de sub picioarele mele şi pe vapoarele care străpung continuitatea mării atât de hotărât şi sălbatic. Vreau să râd din suflet, să mă cutremur râzând, pentru că am un nod în gât şi un gol în stomac care îmi dă atâta adrenalină că nu am unde s-o descarc pe toată. Vreau să râd şi să plâng mult de tot, mult mult, e atât de tristă încât mă face să râd plângând şi să visez şi să vreau să mă cufund cu totul în mare, să simt că-mi aparţine toată. De unde o senzaţie atât de complicată, o să invit pescăruşii la dans, să râdem tare şi să închidem ochii să auzim muzica direct în noi. Îmi trebuie un timp fără sfârşit să mă bucur enorm de un simplu moment care vibrează pe o singură melodie, lângă un singur soare, peste toată lumea. Unde-mi sînt pescăruşii? Le zic să vină toţi la petrecerea sufletului meu, care n-a mai râs de mult euforic şi cu emoţie.
Tu ce simţi când auzi melodia asta?
marți, iulie 07, 2009
A kind of leapsa
1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
...dupa toata bunatatea pe care mi-ati aratat-o...
(Arta de a nu scrie un roman, Jerome K. Jerome)
2) Fără să verificaţi, cât e ora?
21:30
3) Verificaţi:
21:37
4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Pijama mov cu stele si spirale
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Ceremonia-priveghi pentru Michael Jackson
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
O femeie care vorbeste despre Michael.
7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Azi, am cautat de munca :))
8) Aţi visat ieri noapte?
Cred ca da.
9) Când aţi râs ultima dată?
Acum cel mult o ora.
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Nici macar un tablou, doar culoare.
11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Oh, o casa.
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Carolina (duminica)
13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Cred ca nu.
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Nu inteleg unde duce.
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Plang.
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Luiza
17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Dan
18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Niciodata.
19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
Acum esti acasa.
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Nu in lume..in Romania. As da voie femeilor sa aiba mai multi barbati :))
21) Vă place să dansaţi?
Cateodata.
22) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
CatalinZ, maximum, Mr-BiG, journal a deux.
PS> N-a dus nicaieri ?:))
...dupa toata bunatatea pe care mi-ati aratat-o...
(Arta de a nu scrie un roman, Jerome K. Jerome)
2) Fără să verificaţi, cât e ora?
21:30
3) Verificaţi:
21:37
4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Pijama mov cu stele si spirale
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Ceremonia-priveghi pentru Michael Jackson
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
O femeie care vorbeste despre Michael.
7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Azi, am cautat de munca :))
8) Aţi visat ieri noapte?
Cred ca da.
9) Când aţi râs ultima dată?
Acum cel mult o ora.
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Nici macar un tablou, doar culoare.
11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Oh, o casa.
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Carolina (duminica)
13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Cred ca nu.
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Nu inteleg unde duce.
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Plang.
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Luiza
17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Dan
18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Niciodata.
19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
Acum esti acasa.
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Nu in lume..in Romania. As da voie femeilor sa aiba mai multi barbati :))
21) Vă place să dansaţi?
Cateodata.
22) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
CatalinZ, maximum, Mr-BiG, journal a deux.
PS> N-a dus nicaieri ?:))
luni, iulie 06, 2009
Am soare-n par
Bun. Ce ma inspira este poza de la avatarul meu din seara asta :))
Stii cum sta treaba cu soarele de vara? E fierbinte si te frige o zi intreaga, iti usuca pielea si tot ce mai ai pe sub piele, te pune la frigarui si te slabeste *chiar si la propriu*.
Dar e o smecherie la mijloc. E un fel de complot. Adica ceea ce-ti trebuie este un pic de noroc si de inspiratie ca sa iesi vara pe seara afara, pe la amiaza asa si sa descoperi ca soarele cel crunt si fioros se transforma brusc, timp de maxim 20 de minute, intr-o prajitura sclipitoare, dulce si aducatoare de surplus de serotonina. Zau. Daca nimeresti alea 20 de minute intr-un loc ferit, sa zicem intre copaci sau pe pajisti intinse (in niciun caz intre cladiri, ca alea pastreaza caldura), atunci sa fii sigur ca, desi pare putin timp pentru ca starea ta de spirit irascibila de la atata arsita sa se transforme, e foarte posibil sa razi mai mult, sa fii mai detasat sau sa simti ca esti mai vioi dupa ce te infrupti din prajiturica gustoasa de pe cer. Cel mai mult conteaza sa nu fii singur cand te pui la masa si sa te gandesti ca nu poti sa pierzi pentru nimic in lume momentul magic in care lumea e a ta si soarele te manjeste cu crema calduta pe obraji. Si daca inca nu esti convins ca merita sa incerci sa descoperi cele 20 de minute fermecate de dupa-masa, gandeste-te ca vara e scurta si, cu cat pierzi mai multe ocazii de a fi rasfatat de zeul Ra[:))], cu atat mai aproape va fi sfarsitul sezonului in care soarele e atotstapanitor.
Uite acum poza care m-a inspirat.
Stii cum sta treaba cu soarele de vara? E fierbinte si te frige o zi intreaga, iti usuca pielea si tot ce mai ai pe sub piele, te pune la frigarui si te slabeste *chiar si la propriu*.
Dar e o smecherie la mijloc. E un fel de complot. Adica ceea ce-ti trebuie este un pic de noroc si de inspiratie ca sa iesi vara pe seara afara, pe la amiaza asa si sa descoperi ca soarele cel crunt si fioros se transforma brusc, timp de maxim 20 de minute, intr-o prajitura sclipitoare, dulce si aducatoare de surplus de serotonina. Zau. Daca nimeresti alea 20 de minute intr-un loc ferit, sa zicem intre copaci sau pe pajisti intinse (in niciun caz intre cladiri, ca alea pastreaza caldura), atunci sa fii sigur ca, desi pare putin timp pentru ca starea ta de spirit irascibila de la atata arsita sa se transforme, e foarte posibil sa razi mai mult, sa fii mai detasat sau sa simti ca esti mai vioi dupa ce te infrupti din prajiturica gustoasa de pe cer. Cel mai mult conteaza sa nu fii singur cand te pui la masa si sa te gandesti ca nu poti sa pierzi pentru nimic in lume momentul magic in care lumea e a ta si soarele te manjeste cu crema calduta pe obraji. Si daca inca nu esti convins ca merita sa incerci sa descoperi cele 20 de minute fermecate de dupa-masa, gandeste-te ca vara e scurta si, cu cat pierzi mai multe ocazii de a fi rasfatat de zeul Ra[:))], cu atat mai aproape va fi sfarsitul sezonului in care soarele e atotstapanitor.
Uite acum poza care m-a inspirat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
">
