Fără titlu

Dacă te cunosc, ştii cu siguranţă că îmi pasă de tine şi că ţin să nu păţeşti nimic rău vreodată, că îmi doresc să ai parte doar de fericire şi să strălucească întotdeauna soarele deasupra ta. Să nu cunoşti necazuri sau supărări, să nu ştii ce înseamnă răutate înspre tine şi să ai în fiecare nouă zi un zâmbet mai larg pe buze decât în ziua precedentă. Dacă ai simţit vreodată că în sufletul meu ai un loc special şi că aş face pentru tine tot ce mi-ar sta în puteri ca să nu te simţi singur sau trist, atunci să ştii că asta nu e nici pe jumătate din ce pot să-ţi ofer ca sentiment. Să ţii minte că întotdeauna voi trimite un gând spre tine ca să mă simţi şi să simţi starea mea de spirit, pe care deseori ţi-o fur fără să vreau măcar. Dacă atunci când vei citi rândurile astea scrise pentru tine, imaginea mea îţi va apărea în ochi şi mă vei auzi citindu-ţi, să nu te îndoieşti că meriţi cel mai bun loc în inima mea, că mă gândesc ce faci şi că m-aş resemna vreodată să trăiesc fără vorba ta bună şi fără visele în care apari şi tu lângă mine. Dacă m-ai înţeles de cele mai multe ori când ţi-am spus un lucru care mă apăsa sau nu şi dacă ţii minte toate dăţile când te-am/m-ai alin(t)at, voi fi sigură că mi-am ales prietenii mai bine decât o puteam face în mod programat. Dacă ai nevoie de ajutor, strigă-mă şi o să fiu lângă tine în următoarea clipă.

Postul ăsta este doar pentru acele puţine persoane din viaţa mea la care ţin cu adevărat.

Eu zic aşa: dragoste la prima vedere.
Deşi nu-mi place ideea asta, ţin cu ea dacă apare. Nu-mi place pentru că a love are nevoie de tiiiiiiimp ca să fie love, şi nu dacă văd acuma o persoană şi-mi place sub aspect fizic înseamnă că e jumatea mea. Nici că poţi să simţi "ceva" care te face să crezi că ţi-ai găsit prinţul nu cred. Dragostea la prima vedere e ceva fictiv, e de filme numai. Că doar minţile idealiste pot gândi că există aşa ceva. The love at first sight este, după gândirea mea modestă, cel mai superficial mod de a te îndrăgosti, care nu presupune timp şi nici efort. E un fel de himeră care apare în lipsa poftei de a tot evalua pe o perioadă de timp calităţi şi defecte ale unor "posibili/potenţiali". E ca şi cum mi-ar fi foame, şi, ca să nu mai aştept până se face musacaua, îmi prăjesc doi cartofi. Numai aşa, că nu am chef să aştept după musaca. Păi dacă mă hotărăsc să iubesc, de ce să mă duc cu capul înainte, să-mi provoc iluzii şi proaste impresii cum că aş putea să mă îndrăgostesc pe stradă de oricine şi că şi persoana aia trăieşte aceleaşi lucruri ca şi mine?

Mda, poate sînt adepta relaţiilor clădite pe piloni stabili cu efort şi implicare, dar asta nu mă împiedică să declar că filmuleţul ăsta e cea mai frumoasă reprezentare a poveştii de dragoste (fără happy-end totuşi).

Răbdare! şi SFAT: NU face altceva în timp ce te uiţi, nu vei vedea lucrurile care contează.
(thanks Pietri)

Reclama

De fiecare data cand citesc post nou aici, imi vine sa comentez fara rost, sa scriu mult si la fel, adica mereu aceleasi lucruri. Am o admiratie presupus de-o mie de ori mai mare pentru baietii care au bloguri decat pentru fete. Pentru baietii care abereaza in asa hal de frumos de-ti vine sa urli de fericire cand citesti si sa faci orice ca sa te poti debarasa de un gand apasator care iti invadeaza mintea citind. Un gand care nici macar nu exista in mod concret, nici nu stii ce forma are, stii doar ca e acolo si ca ar vrea sa fie spus in orice fel, dar nu esti capabil sa-l definesti sau sa-l descrii. E ca si cand simti ca vrei sa vorbesti de toate si nu-ti iese nimic. Asa si cu mine si cu blogurile baietilor care scriu frumos. (imi place parfumul tau :))

Cătălin mi-a spus că nu-i mai place cum scriu. Mi-a spus că nu mai sînt concretă şi eu am concluzionat că am început să aberez. Nu ştiu să mai scriu despre lucruri reale şi despre păţanii, ci despre un fel de dorinţe mascate de cuvinte pompos şi nereuşit alăturate. Dacă mintea mea o ia pe arătură câteodată, înseamnă că ori sînt supărată, ori a venit iar sesiunea :))

Can't touch this!
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum e viaţa mea. Gândeşte-te că pământul e plin de nori. Şi că pe fiecare nor se aşează în fiecare secundă un om. Fiecare om de pe fiecare nor ţine în mână câte o floare. Iar fiecare floare din mâna fiecărui om de pe fiecare nor este diferită. Toate florile pe care le vezi acum sînt pentru mine. Şi mai colorate şi mai şterse şi mai mari şi mai mici şi mai neînflorite şi mai trecute. Iar eu le primesc pe toate cu acelaşi suflet şi mă gândesc la fiecare ca la persoana care mi-o dă. Ca legendă, o să zic că: pământul plin de nori reprezintă cercul meu de cunoştinţe, oamenii sînt cunoştinţele, iar florile sînt sentimentele pe care le împărtăşesc cu fiecare om din viaţa mea, mereu diferite.
Aş putea să-mi deschid florărie, dar florile mele nu suportă să fie tratate diferit şi să le pun preţuri inegale.

2.(doi)
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum mă simt. Gândeşte-te că mâine poţi să fii altcineva. Că poţi să vezi ce vede altcineva şi să gândeşti altfel decât o faci de obicei. Ai vrea să spui toate lucrurile pe care nu le-ai pronunţat toată viaţa şi să simţi prezenţa persoanelor pe care ţi le-ai fi dorit aproape, dar pe care nu le-ai avut niciodată. Ai vrea să fii în stare să faci multe lucruri despre care mereu ai crezut că nu ţi se potrivesc. Şi să ai răbdare să te schimbi. Legendă: eu sînt tu.

Breathe for me, please.
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum iubesc. Gândeşte-te că îl ai în faţă pe dumnezeu. Dumnezeu ar vrea să te poată vedea exact aşa cum eşti tu, fără feţe de schimb şi fără duble sau triple personalităţi. Tu nu îi dai ocazia lui dumnezeu să îşi dorească să te trimită mai aproape de raiul care ţi se cuvine. Pentru că îţi place să fii rece şi cald şi bun şi rău şi frumos şi urât şi sincer şi mincinos. Eu sînt tot în faţa lui dumnezeu, dar nu te văd. Dumnezeu mă vede şi pe mine cum te vede pe tine. Cu tot cu defecte. Ce nu ştii tu e că dumnezeu crede că ni se potriveşte acelaşi rai chiar dacă nu ne poate aduce acolo. Mie-mi plac defectele, chiar dacă lui dumnezeu nu-i plac. Dar lui îi place de mine, deci îi plac şi defectele pe care eu le iubesc. Legendă: tu eşti tu şi eu sînt eu. Dumnezeu e felul în care iubesc.

Te rog să mă laşi să-mi trag sufletul. Pentru că plouă, pentru că mi-e dor, pentru că trebuie şi pentru că eşti cel mai bun confident.