Ai două iubite :))

Olanda: Ai două iubite. Te poţi însura cu amîndouă. Ele se pot căsători între ele.

Moldova: Ai două iubite. Di la tini sî audi gîlşeava aia în fiecari noapti măi omuli?

Rusia: Ai două iubite. Stalinskaya şi Moskovskaya.

Pakistan: Ai două iubite. Cea mai în vîrstă are 6 ani...

India. Ai două iubite. Budha nu ştie nimic.

Turcia: Ai două iubite. Una îţi face mîncare, una îţi spală rufele, una îţi calcă hainele şi una le supraveghează pe celelalte. Chiar vroiai să te credem că ai numai două?

China: Ai două iubite. Din cîteva miliarde de motive.

Bulgaria: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Cînd cealaltă te întreabă "unde ai fost?", răspunzi "la Sofia!" şi esti în deplină siguranţă.

Germania: Ai două iubite. Ambele blonde.

Mexic: Ai două iubite. Vin hoţii şi fură jumatate. Îţi mai dă vecinul una. Împrumuţi trei din barul de vizavi. Vecinul îşi ia partea inapoi. Cîte ţi-au mai rămas?

Anglia: Ai două iubite. Absolut superbe. Iar ai băut prea mult...

SUA: Ai două iubite. Una pe Facebook şi una pe Myspace. Nu le-ai văzut niciodată.

Brazilia: Ai două iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo şi încă una.

Dubai: Ai două iubite. Placate cu aur.

Cuba: Ai două iubite. Nu eşti deloc Fidel.

Suedia: Ai două iubite. În IKEA chiar găseşti orice...

Spania: Ai două iubite. Mai tîrziu descoperi că ele sunt de fapt surori. Puţin mai tîrziu afli că tu esti chiar fratele lor mort la naştere. Mai ai un frate geamăn dezmoştenit de către soacra portarului, care portar nu-şi mai aduce aminte nimic din copilarie. Viaţa ta e o telenovelă.

Grecia: Ai două iubite. Vecinul se cam dă la una dintre ele. Dimineaţă te trezeşti cu un cal mare de lemn în faţa casei. Mai bine fugi!


Luat de aici

Definiţia ne-reciprocităţii: :))

Ea izbucnea în lacrimi: -Dar dacă eu nu mă pot lipsi de tine!
Atunci tot aşa de pervers, dar cu sufletul în acelaşi timp plin de părere de rău pentru durerea ei, o povăţuiam să aibă voinţa să mă uite şi să se distreze cu alţii. Imediat ce s-ar fi distrat, aş fi suferit. Odată, familia ei i-a găsit chiar un candidat, la ţară, la o mătuşă. Când mi-a spus, râzând, istoria, am trimis-o să-l vadă şi, dacă se poate, să-l accepte. La întoarcere, mi-a povestit toată prostia candidatului şi eu m-am amuzat cel dintâi.
(Am trimis-o ca să încerc să găsesc o modalitate de a scăpa de ea şi, în acelaşi timp, să-i văd repulsia faţă de alţii şi întoarcerea ei şi mai nebună spre mine.)

Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic