Love Can Begin Here

Şi-acum ne iubim tot ca-n prima zi :D


Iar apropo de stickere, eu am ajuns să le iubesc. Când am rămas fără nici unul după prima rundă de lipit mi-era teamă că n-o să mai fac rost şi îmi părea rău că n-am oprit nici unul ca amintire. Dar Mr. BiG s-a întâlnit din nou cu mine şi mi-a dat a doua rundă de stickere. Deşi e trecut cu mult peste Anul Nou, voi face totuşi o urare campaniei LCBH: îi doresc să ajungă să fie cunoscută la scară europeană. Pentru că a apărut pentru NOI. Let there be LOVE! :)

Paşte fericit!

Să aveţi un Paşte ca-n poveşti, plin de bucurii, sănătate, voie bună şi să petreceţi nebuneşte cu cei dragi :)
Aa, şi să vă aducă iepuraşul ce vă doriţi mai mult şi mai mult..

Aţi văzut vreodată cât de sus e cerul?

Când te întrebi dacă dumnezeu te vede de sus din cerurile lui, tinzi să crezi că răspunsul este Da, pentru că toată lumea spune că e aşa. Dar ia să te uiţi o dată spre cer şi să vezi cât de sus e. Dumnezeu nu poate să te vadă de la aşa distanţă...

Am observat azi că, de fapt, cerul e mai sus sau mai jos de noi, în funcţie de nu ştiu ce. Dar aşa e. Azi a fost atât de sus încât dacă-ţi ridicai privirea te dădeai pe spate şi tot nu-l ajungeai. Era un cer imens, împărţit în două: într-o parte se plimbau relaxaţi nişte norişori albi albi şi frumoşi frumoşi, cumulus cred că îi cheamă şi în partea opusă se răzvrăteau nori de ploaie. M-am uitat şi la unii şi la alţii. Nici unii nu mi-au plăcut în mod special, în modul ăla în care ai vrea să zbori pe unul. Când eram mică (mică adică aveam cred vreo 5-6 ani) am visat că de sus, de la cer, a coborât un nor mare alb pufos, am sărit pe el şi m-a dus sus acolo, de unde venea el.

Mie cerul îmi aduce aminte de visul ăsta. Scrisesem mai demult pe yahoo360 că, dacă ar fi să pot să-mi aleg ceva în care să mă transform, aş alege să fiu înger. Să zbor toată ziua fără să mă vadă cineva şi să-mi aleg persoanele pe care să le ating fără să mă simtă. Să mă joc cu gândurile oamenilor şi să mă cheme de fiecare dată când au nevoie de ajutor. Să nu ating niciodată pământul cu picioarele şi să vorbesc zilnic cu dumnezeu. Să mă îmbrac mereu în cămăşi lungi albe care să nu pună în valoare nimic din mine, dar care să miroasă a liliac şi a lăcrămioare. Şi să am aripi mari, albe în care să-i învălui în fiecare noapte pe cei pe care-i iubesc cel mai mult de pe pământ.

M-aş duce să ating cerul care e prea mare şi prea sus pentru mine şi aş striga lumii întregi că sînt fericită şi că norii se văd mai albi de acolo.

Asta am ascultat tot timpul cât am scris ce-am scris.

Aleator aleator

Te invit la un nescafe. Mi-e poftă de mor. Ai acolo meniul, alege-ţi pe care vrei. Fac eu cinste. Eu o să-mi iau un nescafe espresso. Aşa. Stai jos. Chelner, adu-ne 2 nescafe espresso. Pentru mine şi pentru această persoană dragă mie. Să pui mult zahăr, mult mult. Mie să nu-mi pui lapte. Chiar dacă o să mă ia ameţeala mai încolo. Să mai pui şi-o picătură de dorinţă. Nu pentru ea, pentru mine. Aşa. Să pui acolo mult.


Ia invită-mă şi tu acuma. Nu refuz. Ştii că-mi place. De data asta să-mi ceri cappuccino. Şi tot cu zahăr. Să stau jos că nu mai pot. Hai să-ţi mai povestesc câte ceva. Am fost în rai. Da da, în rai, ce te uiţi aşa? Eee, nu e chiar cum te gândeşti tu că e, e cam aglomeraţie, da merge. E trafic, nu glumă. Mă mir, că eu am fost joi seară. Trebuia să fie mai liber. Când m-am întors am luat-o pe jos, am zis că face mai bine la picioare, la tălpi, că mă cam dureau. Am tras un pui de somn acasă şi am plecat spre universitate, unde am găsit staţia asta transformată într-un locuşor care-ţi face cu ochiul când vezi ceaşca aia de cafea. Numai că e murdară canapeaua aia roşie. Nu prea-ţi vine să te aşezi. Nu cred că au profit prea mare. Lumea se înghesuie totuşi să prindă un loc în "cafenea".

Aaa, şi m-am dat şi-n leagăn, în leagănul meu preferat. Uite..


M-aş da în leagăn şi ziua şi noaptea, zău de nu. Nu-mi place să mă dau pe spate, mă ia ameţeala. Dar îmi place să mă dau tareeee, până mi se face un gol în stomac. După aia mă las aşa în voia leagănului, să facă el ce vrea cu mine. Şi când se plictiseşte nu-mi spune, dar eu simt. E subtil rău. Şi mă dau jos. Şi vin şi-a doua zi, că-mi place tare mult.


Sînt într-o stare drăguţă foc. Toată ziua visez numai iubire, iubire, iubire. Ca melodia aia de la din dragoste. love, love, love.
E de la astea...


Şi sînt predispusă la vorbărie. Mai mult ca niciodată. Chiar dacă lucrul ăsta mă oboseşte acum, am poftă să vorbeeesc, să vorbeeesc, să vorbe(...)

Te drămuiesc în zgom...

"Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere"
Să-ţi ţip în urechi, să-ţi zbier două cuvinte şi să te las să pleci. Să nu te prind de mână şi să nu-mi pese. Să-ţi întorc spatele şi să nu te-aştept înapoi. Să te simt tremurând, să mă urmăreşti cu coada ochiului şi să nu ştii ce să spui. Să te duci şi să nu te mai întorci. M-am dus azi în gară şi-am urmărit oameni grăbiţi. Mă uitam la ei şi nu-mi venea să cred. Încercam să-mi revin. N-am reuşit. Dar am reuşit mai târziu. Cu ajutorul oamenilor din gară. M-am liniştit. Trebuia. Simt răcoare în vene şi nu mi-e rău. Am mâinile calde şi fruntea uscată. Am inima "bucăţi, bucăţele" (by MaximumJohn) şi-o s-o refac ca pe un puzzle. Trebuie. Să nu aştepţi, să nu-ţi fie dor, să nu uiţi şi să trăieşti la fel. "Şi metrourile au plecat aproape în acelaşi timp şi niciunul n-a ştiut care a plecat primul." O să găsesc şi sursa..promit.
Acuma lasă-mă să dorm.

Iubirile mele, pasiunea mea, hobby-ul meu, aer pentru o viaţă fericită (a mea)

Sînt 43. Dacă nu mă crezi, numără-i.
Îngeraşii sînt cele mai frumoase suveniruri/obiecte de artă/decoraţiuni pe care le am. Îi strâng cam din 2005 şi toţi ai mei ştiu cât îmi plac ca să nu mai fie nevoie să le zic ce mi-ar plăcea să primesc la vreo zi mai mare, din aia în care se fac cadouri. Pe cei mai mulţi dintre ei i-am primit de 1 şi 8 martie, primul mi-a fost făcut cadou de către sora mea, iar cel mai frumos pe care îl am este argintiu, seamănă mai mult cu o fetiţă decât cu un băiat şi l-am primit de Crăciun de la o fostă colegă din liceu.



Şi acum, partea dedicată soră-mii. În august face 18 ani şi (chiar dacă un pic din timp) a primit primul ei cadou. Iată-l:



Acuma na..am fost întrebată dacă nu mă oftic. Nu, nu-mi pare rău. Pentru că spark-ul meu e cea mai super maşină. Dacă ar exista diplome pentru Cea mai iubită maşină, i-aş oferi nu una, sute.
Îi doresc surorii mele s-o stăpânească sănătoasă şi s-o conducă cu plăcere (aa, şi să nu facă exces de punctele de penalizare - nici n-are cum, doar mă are model :-")!