Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeş (fragment)

(...)O clipă las privirea în jos, dar nu trec câteva clipe şi o ridic din nou.
Straniul joc se repetă de mai multe ori. Ochii noştri încep a se război între ei fără pricină, şi această luptă frământată durează peste două, trei şi chiar mai multe minute. Deodată, fata întoarce brusc capul, cu un aer de îmbufnare. De ce s-o fi supărat? Crede că a fost biruită? Se vede treaba că nu-şi dă seama ce putere sălăşluieşte în ea. Cu un gest nervos, deschide poşeta şi scoate o ţigaretă fină. Vrea s-o aprindă, dar nu găseşte chibrituri.
Fumează?! Cum se poate?! Dar această patimă e prietena viciului, ce caută într-o zonă a purităţii?
- Dacă permiteţi... îi spun.
Aprind bricheta şi-i ofer foc.
- Mulţumesc, domnule.
Tonul ei e aproape agresiv. Se apucă să citească mai departe cartea pe care o ţine pe genunchi. Cât aş vrea să-i aflu titlul!
"E supărată, zâna! gândesc în sinea mea. Nici nu mă cunoaşte şi, uite, s-a supărat pe mine. E un început bun."