Une experience

Sînt cam tristă.
Mi-ar fi plăcut mai mult să intru în organizaţia virtuală. Se pare că e mai puţin interactiv decât în reală, în sensul că nu prea ai voie să te întâlneşti cu membrii echipei, dar la fel se pare că e şi mai interesant şi mai de folos.
Nu zic, că slavă domnului, şi în reală am început bine, deşi încă nu ştim rezultatele muncii noastre de început, dar, ca de obicei, îmi dau seama după ce nu mai pot să fac nimic că mi-ar fi plăcut mai mult un alt lucru decât cel de care am făcut rost.

Ia să vă zic câte ceva despre echipa mea.
Adică nu, mai întâi să vă povestesc despre ce e vorba.

Avem aşa: o organizaţie reală(care funcţionează exact aşa) şi una virtuală, împărţită la rândul ei în două: organizaţia virtuală 100% şi organizaţia semi-virtuală, care presupune că membrii echipei au voie şi la câteva întâlniri face-to-face. În virtuală 100% nu au voie să comunice decât pe internet (virtual).

Organizaţia reală are ca sarcini de lucru mai multe, pe care o să le aflăm cu timpul, prima e de-abia terminată. Anume: o firmă reală, Partener, ne cere câte 3 modele de plicuri/echipă, plicuri de care ei au nevoie să le folosească împreună cu produse promoţionale şi pliante pentru clienţii lor.
Am muncit atât cât am putut ca să realizăm 3 modele de plicuri ingenioase şi originale. Echipa câştigătoare va primi ca premiu suma de 3000RON.

Organizaţia virtuală însă, are o singură sarcină de lucru, şi anume realizarea unui spot. Sună super...

Echipa mea: avem o domnişoară coordonator, Simona, care e de la grupa 10. E motivată şi încearcă pe cât posibil să ne ţină legate pe noi (angajatele) şi să ne inducă starea de lucru. În plus, mai am încă 4 colege de echipă (Loredana - care e fostă colegă de liceu, Anda - Banana, Cristina - fostă colegă de liceu cu Banana, Raluca - actuala mea colegă de grupă), toate ne situăm pe aceeaşi poziţie de luptă.

Pentru prima noastră sarcină (destinată exclusiv nouă, celor 6 zâne ale photoshopului) am apelat la muuuulte ajutoare, astfel că, ne-am dat seama în final că echipa s-a extins considerabil la vreo 10-12 membri (dar shhh...ăsta e secretul nostru).

De asemenea, prima sarcină a fost şi cea care n-a reuşit să ne inducă for real sentimentul de echipă care are de făcut un lucru important. Chiar dacă am avut un deadline (care pentru mine a fost parcă ziua imediat următoare celei în care am aflat sarcina).

Aş vrea să pun aici şi nişte poze cu plicurile noastre în formă finală, dar nu am, aşa că mă rezum la câteva poze cu aspectul lucrat pe calculator în Photopaint (numai raluca ştie ce-o fi ăsta :)) App Raluca, mulţumim pentru găzduire).

Aşa, ca o concluzie după prima noastră sarcină, iată ce spune Banana: Decât să scot bani din buzunar pentru fiecare sarcină în parte, mai bine plătesc 40Ron în sesiunea de restanţe şi scap naibii de materia asta tot semestrul :)) Bine tu, bănănuţo! :*

Revenind la început, deşi e distractiv să lucrezi în organizaţia reală, dar şi obositor (loredana, simona şi raluca ştiu cel mai bine asta), cred că o să regret toată viaţa că n-am intrat în organizaţia virtuală.

Şi acum, iată ce-a ieşit de pe laptopul simonei, din Photopaint: