Cado (accent pe o)

Am găsit zilele trecute acest caiet, lângă albumul cu poze de la sfârşitul clasei a 12-a.
Colegii mei de liceu mi l-au făcut cadou la majorat.

Despre ce e vorba...
Pe la 12 ani m-am apucat să scriu poezii. Măscăream şi eu ce puteam. Nu aveam muze sau surse de inspiraţie. Scriam doar ce-mi venea în minte, îmi alegeam un subiect (uneori o luam şi pe arătură) şi căutam rime. Ca o paranteză, dintotdeauna mi-au plăcut poeziile care au rimă.

Iată prima mea poezie:

Început de primăvară

Prin ramurile arborilor 'nalţi
S-a strecurat o adiere de dimineaţă, marţi.
Atunci am înţeles că primăvara vine
La munte, deal, la mare şi-n curte la mine.

Cu stolurile păsărilor
Reîntoarse'n ţară
Au dat mugurii viilor,
Copiii ies pe-afară.

Natura reînvie
Şi florile-nfloresc,
Ce bine-mi pare mie
Când ele prevestesc
Începutul primăverii.
(26 martie 2002)

Hahaha, când o recitesc acum îmi dau seama că trebuie să fi citit mult alecsandri ca să mă apuc să scriu aşa ceva :))

Scriam astfel de chestii trase de păr acum (capodopere atunci:P) de obicei în anotimpurile calde, obligatoriu când era soare afară. Am strâns cam 45 de poezii.

Ia citiţi-o pe ultima, pe care am compus-o în 2006.

Poezie de Crăciun

Special pentru Crăciun
Aş fi vrut ca să compun
O poezie frumoasă
Despre iarna cea geroasă.
Să spun despre fulgi de nea
Ce se-ndeamnă către seară
Un covor de catifea
Până-n zare să-l aştearnă.
Să scriu de copiii veseli
Ce-au plecat cu sănii multe,
Floricelele mărunte
Umplu cerul, vrei - nu vrei.
Fumul iese cârlioanţe
De pe hornuri şi din case,
Doar zăpada mai foşneşte
Şi nicicând nu se-odihneşte.
Seara vine, geru-i moale,
Norii iar încep să toarne
Lungi troiene de zăpadă
Se aştern în mare grabă.
În case e bucurie
Căci Crăciunul mâine vine,
Cozonacii înfloresc,
În cuptoru-ncins tot cresc.
De la geam se văd lumini
Şi-ale bradului cetini,
În vârf steaua străluceşte
Bucuria noastră creşte.
În curând pe uliţă
Au pornit colindătorii
Urând din casă în casă
Noroc şi belşug pe masă.
Fulgii deşi pică mai vesel,
Cârdurile de copii
Zgomotoşi, voioşi, zglobii
Sună lung din clopoţel.
Noaptea pune stăpânire
Peste sat, peste omăt,
Casele dorm îmbrăcate
Într-o tainică lucire.
Prin troiene nesfârşite,
Singur treaz în noaptea sfântă
Cărând sacul lui cel plin,
Şi cu barba sa căruntă,
Noi cu toţii îl iubim,
Vine, vine Moş Crăciun!
(15 decembrie 2006)

Bineînţeles că, odată cu vârsta, am trecut şi prin perioada poeziilor de dragoste :))

Data viitoare voi posta singura povestioară (pe care am scris-o când aveam 15 ani). (despre un el şi o ea)