Cătălin mi-a spus că nu-i mai place cum scriu. Mi-a spus că nu mai sînt concretă şi eu am concluzionat că am început să aberez. Nu ştiu să mai scriu despre lucruri reale şi despre păţanii, ci despre un fel de dorinţe mascate de cuvinte pompos şi nereuşit alăturate. Dacă mintea mea o ia pe arătură câteodată, înseamnă că ori sînt supărată, ori a venit iar sesiunea :))

Can't touch this!
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum e viaţa mea. Gândeşte-te că pământul e plin de nori. Şi că pe fiecare nor se aşează în fiecare secundă un om. Fiecare om de pe fiecare nor ţine în mână câte o floare. Iar fiecare floare din mâna fiecărui om de pe fiecare nor este diferită. Toate florile pe care le vezi acum sînt pentru mine. Şi mai colorate şi mai şterse şi mai mari şi mai mici şi mai neînflorite şi mai trecute. Iar eu le primesc pe toate cu acelaşi suflet şi mă gândesc la fiecare ca la persoana care mi-o dă. Ca legendă, o să zic că: pământul plin de nori reprezintă cercul meu de cunoştinţe, oamenii sînt cunoştinţele, iar florile sînt sentimentele pe care le împărtăşesc cu fiecare om din viaţa mea, mereu diferite.
Aş putea să-mi deschid florărie, dar florile mele nu suportă să fie tratate diferit şi să le pun preţuri inegale.

2.(doi)
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum mă simt. Gândeşte-te că mâine poţi să fii altcineva. Că poţi să vezi ce vede altcineva şi să gândeşti altfel decât o faci de obicei. Ai vrea să spui toate lucrurile pe care nu le-ai pronunţat toată viaţa şi să simţi prezenţa persoanelor pe care ţi le-ai fi dorit aproape, dar pe care nu le-ai avut niciodată. Ai vrea să fii în stare să faci multe lucruri despre care mereu ai crezut că nu ţi se potrivesc. Şi să ai răbdare să te schimbi. Legendă: eu sînt tu.

Breathe for me, please.
Te rog să mă laşi să-ţi mărturisesc cum iubesc. Gândeşte-te că îl ai în faţă pe dumnezeu. Dumnezeu ar vrea să te poată vedea exact aşa cum eşti tu, fără feţe de schimb şi fără duble sau triple personalităţi. Tu nu îi dai ocazia lui dumnezeu să îşi dorească să te trimită mai aproape de raiul care ţi se cuvine. Pentru că îţi place să fii rece şi cald şi bun şi rău şi frumos şi urât şi sincer şi mincinos. Eu sînt tot în faţa lui dumnezeu, dar nu te văd. Dumnezeu mă vede şi pe mine cum te vede pe tine. Cu tot cu defecte. Ce nu ştii tu e că dumnezeu crede că ni se potriveşte acelaşi rai chiar dacă nu ne poate aduce acolo. Mie-mi plac defectele, chiar dacă lui dumnezeu nu-i plac. Dar lui îi place de mine, deci îi plac şi defectele pe care eu le iubesc. Legendă: tu eşti tu şi eu sînt eu. Dumnezeu e felul în care iubesc.

Te rog să mă laşi să-mi trag sufletul. Pentru că plouă, pentru că mi-e dor, pentru că trebuie şi pentru că eşti cel mai bun confident.