Eu zic aşa: dragoste la prima vedere.
Deşi nu-mi place ideea asta, ţin cu ea dacă apare. Nu-mi place pentru că a love are nevoie de tiiiiiiimp ca să fie love, şi nu dacă văd acuma o persoană şi-mi place sub aspect fizic înseamnă că e jumatea mea. Nici că poţi să simţi "ceva" care te face să crezi că ţi-ai găsit prinţul nu cred. Dragostea la prima vedere e ceva fictiv, e de filme numai. Că doar minţile idealiste pot gândi că există aşa ceva. The love at first sight este, după gândirea mea modestă, cel mai superficial mod de a te îndrăgosti, care nu presupune timp şi nici efort. E un fel de himeră care apare în lipsa poftei de a tot evalua pe o perioadă de timp calităţi şi defecte ale unor "posibili/potenţiali". E ca şi cum mi-ar fi foame, şi, ca să nu mai aştept până se face musacaua, îmi prăjesc doi cartofi. Numai aşa, că nu am chef să aştept după musaca. Păi dacă mă hotărăsc să iubesc, de ce să mă duc cu capul înainte, să-mi provoc iluzii şi proaste impresii cum că aş putea să mă îndrăgostesc pe stradă de oricine şi că şi persoana aia trăieşte aceleaşi lucruri ca şi mine?

Mda, poate sînt adepta relaţiilor clădite pe piloni stabili cu efort şi implicare, dar asta nu mă împiedică să declar că filmuleţul ăsta e cea mai frumoasă reprezentare a poveştii de dragoste (fără happy-end totuşi).

Răbdare! şi SFAT: NU face altceva în timp ce te uiţi, nu vei vedea lucrurile care contează.
(thanks Pietri)