luni, mai 18, 2009

Cum ar fi dacă...

...m-ai avea preţ de 5 minute şi nu mai mult în faţa ta, ţi-aş zâmbi şi te-aş striga pe nume? Ce lucru curios ar fi ăla ca eu să-ţi acopăr ochii cu mâinile şi să mă recunoşti doar după voce sau după parfum. Câtă fericire crezi că mi-ai aduce cu un cuvânt şi-un strâns în braţe după care tânjesc? Să mă urmăreşti alea 5 minute şi să mă critici apoi în gândul tău încă 10 şi atât. Şi să recunoşti că te-ai îndrăgostit brusc de mine, deşi eu ştiu că nu e aşa. Ia-mi îngheţată cu caramel de la mc şi povesteşte-mi frumos, cum ştii tu să o faci. Şi nu te uita că s-ar putea să pic îngheţata pe pantaloni. Distrează-mă doar cu zâmbete şi tăcere. Şi nu te uita insistent că mă înroşesc repede. Acum spune-mi şi tu pe nume şi lasă-mă să plec acasă. Te-am iubit 5 minute...

Un comentariu: