Emoţie şi valuri şi muzică şi soare şi plajă

Dacă vrei să citeşti asta, PLAY întâi pe melodie :)


Imnul Liberty Parade 2009
Asculta mai multe audio Blog

Pentru că se poartă vara şi toată lumea e plecată (mai mult sau mai puţin, de-adevăratelea sau doar cu mintea) la mare, şi pentru că m-am îndrăgostit de imnul Liberty Parade, o să zic şi de ce. Ce-mi inspiră mie melodia asta de nu mă mai satur să o ascult cu ochii închişi şi cu urechile ciulite, doar-doar oi auzi şi eu valuri izbindu-mă peste picioare stând aşa cu ochii închişi.

Îmi imaginez un asfinţit portocaliu în partea stângă şi în partea dreaptă a plajei, roşu intens la mijloc, un soare care nu se grăbeşte să se scufunde în mare pe partea cealaltă a ei şi sunete de pescăruşi departe departe, cât să-mi amintească de mare şi când sînt cu ochii închişi. Un nisip zgrunţuros sub tălpi aici, moale mai încolo, fin de tot să-mi mângâie degetele mici când desenez fără talent în el uitându-mă la soarele care refuză să se scurgă încă, agonizând alături de câteva vapoare luminate puternic şi mai departe de capătul mării. Nici nu ştiu dacă sînt vapoare, dar aşa mă gândesc, că prea se văd frumos. Uite lângă mine o porţiune de nisip ud, aici a ajuns marea şi a intrat fără să ceară voie, a căşunat pe partea mea de plajă şi a vrut să mă mângâie umed pe aceleaşi degete mici care mai devreme desenau în nisip. Mă înţeapă scoici pisate de alte tălpi nerăbdătoare să simtă vibraţia mării care se agită de fiecare dată când o întâlnesc aşa dezbrăcată, încercând să mă ispitească să o iau în braţe necondiţionat. E multă lume mai încolo, aud melodia asta atât de în mine şi atât de mult aş vrea să dansez. Dacă închid ochii şi doar ascult, îmi vine să râd şi să ţip, ştiind că respir fiecare bucată de fericire care există pe porţiunea mea de nisip umed, în scoicile fărâmate de sub picioarele mele şi pe vapoarele care străpung continuitatea mării atât de hotărât şi sălbatic. Vreau să râd din suflet, să mă cutremur râzând, pentru că am un nod în gât şi un gol în stomac care îmi dă atâta adrenalină că nu am unde s-o descarc pe toată. Vreau să râd şi să plâng mult de tot, mult mult, e atât de tristă încât mă face să râd plângând şi să visez şi să vreau să mă cufund cu totul în mare, să simt că-mi aparţine toată. De unde o senzaţie atât de complicată, o să invit pescăruşii la dans, să râdem tare şi să închidem ochii să auzim muzica direct în noi. Îmi trebuie un timp fără sfârşit să mă bucur enorm de un simplu moment care vibrează pe o singură melodie, lângă un singur soare, peste toată lumea. Unde-mi sînt pescăruşii? Le zic să vină toţi la petrecerea sufletului meu, care n-a mai râs de mult euforic şi cu emoţie.

Tu ce simţi când auzi melodia asta?